N-avem timp!

Nu avem timp! Trăim pe fugă , mîncăm pe fugă , iubim pe fugă , dormim pe fugă.Între dimineașă și seară , e sprintul.Ne trezim că trec anotimpurile peste noi. Apropo, e primăvară deja de mult.Anii fug și ei.Ne ardem viața în birouri rigide, în zgomotul tastelor și al aparatelor de aer condiționat , închiși în calculatoare, despre care ne amăgim că ne-ar fi ferestre spre lume.

Visăm pe google, rîdem pe facebook, ne dăm întâlnire pe skype.Ne trăim iubirile în sms-uri și ne amăgim c-am fi fericiți.Ne culcăm cu știri și talk-showuri , ne trezim la fel , cu iluzia cunoașterii.Îi sunăm pe cei dragi în grabă , poate din automatism , ca apoi să-i repezim , aruncându-le în față arogantul “N-am timp!”

Discuții , telefoane , nervi , resemnare , evadare.Evadare? Alergăm în sprint spre vacanță.O săptămînă , două – pauză de respirație.Niciodată detașare , însă chiar așa , cînd ți-ai închis ultima dată telefonul? Și apoi – o luăm de la capăt mai înverșunat. Crispați , hulpavi , avizi de viteză.Pînă la următoarea pauză și tot așa , roboți rigizi , prizonieri în propriile vieți.De parcă dacă ne-am opri  , am pierde Trenul.

Cărăm după noi povara grea – glodul prejudecăților.Gîndim cu viteza gîndului , pierdem esența căci niciodată NU AVEM TIMP!Citim titluri , dar uităm poveștile.Ca să faci parte din lumea asta , trebuie să ții pasul cu ea , ăsta din păcate e prețul pe care-l plătim cu toții.Uneori,simt nevoia să-mi cer timpul înapoi. Dar nu avem timp să face asta. Trebuie să fug , acum. Undeva cineva ar putea să mă lase în urmă.

al vostru

Dani Cojuhari

;]

Sursa din care m-am inspirat nu este cunoscută , iar cuvintele de aici nu ămi aparțin în totalitate!