Idealul Perfect

Eu te văd , m-apropii și vorbesc,
Două-trei replici frumoase – gata , înnebunești!
Vrînd să fii a mea , evident îți zîmbesc,
Ca data viitoare , prea multe să-ndrăznești.

Tu îmi spui că mă iubești!
Dar eu te fac să suferi , 
Evident că , deja altfel mă privești
Și pe alții nu îi mai preferi.

Te crezi specială și stilată,
Exact ființa cu emoție de fier.
Pînă cînd nu vine seara , cînd dai vina că erai beată!
Avînd în pat - un stil animalier.

Tu vrei ca eu s-ofer atenție.
Ok , te las pîn-la urmă să profiți.
Deși sufletul meu se simte ca-n detenție
Chiar fiind alesul dintre favoriți.

Dai vina pe mine , făcînd din mine monstru.
Eu tac și consolez sufletul tău rănit ,
Ca la final tu să spui sub cerul ăl-albastru,
Că eu am fost cel mai iubit.

La atîta egoism , prezent în tine.
Eu nu mă fac decît , simțit ca o jucărie.
La început , eu nu mă puteam abține,
Acum bifezi o literă în alfabetul meu – pledoarie.

Și totuși , unde ești tu? – idealul meu perfect
Constituind o gravă greșeală de stil,
Vreau să mă iubești doar la modul imperfect!
Și să schimbi părerea , cum că nu mai sunt ostil.

Tentat de fete și seducție, 
Eu nu pot să mă mai schimb.
Mă poți salva , doar făcînd o corectă deducție.
Savurînd la maxim , chiar și al nostru plimb.

Vreau să fac să suferi tare,
Revizuind fiecare clipă , în care erai cu mine.
Însă personalitatea ta nu merită a mea atîrnare.
Totuși vreau să se termine și cu bine!