Dragostea divină

Well iată că am revenit cu articole pe iubitul meu blog și astăzi nu va merge vorba despre pick-up sau ceva motivațional ,ci despre dragoste.Dragostea care am observato la multe persoane , doar deschizînd facebookul putem observa fotografii împreună, însoțite de statusuri cum că: nu pot trăi unul fără altul sau în genere este cel mai frumos lucru care s-a întimplat cu ei vreodată.

Sincer vorbind eu am ceva dubii referitor la cît de sincere sunt aceste sentimente față de așa-zisa '''persoana iubită''.Deci să o luăm de la început , cum apare dragostea: se cunosc unul pe altul , petrec timpul foarte bine împreună , ei se simt confortabil (cuvînt care îl urăsc) , iar cînd nu se vad își duc dorul unul altuia vrînd cît mai repede să-și revadă aleasă.

Ei bine , e ceva întradevăr frumos și inofensiv la prima vedere.Însă obiectiv vorbind  este foarte egoist , simțind toate aceste lucruri alături de cineva , în corpul nostru se aprind diverse mecanisme , astfel eliminîndu-se o cantitate mare de endorfine.Ca rezultat , oamenii se simt foarte bine și sunt extrem de fericiți.Apoi, cînd acest proces încetează a mai elimina acele substanțe care bucură atît de mult corpul nostru , noi începem a duce dorul.Însă noi ducem dorul anume la starea aceea în care ne aflam atunci , ducem dorul și iubim anume endorfinele care ne fac să ne simțim atît de bine.Iar persoana iubită nu este decît ceva care amplifica endorfinelor.Deci putem spune că noi iubim starea însă nu persoana.

Însă să presupunem că există și excepții , în care 2 persoane întradevăr se iubesc și la ei nu sunt valabile toate aceste procese expuse mai sus.Păi uite că pot să spun că la ei , este o dragoste egoistă care presupune doar satisfacerea propriilor necesități.Într-o variantă ideală , eu nu ar trebui să fiu gelos cînd iubita mea face întradevăr ce îi place ei. Să presupunem dacă X face sex mai bine ca mine  iar soția mea se simte mai bine cu el în pat, eu evident trebuie să o las să facă asta pentru a fi ea fericită.Sau dacă o iubesc foarte mult însă știu că relația cu mine face ca ea să stagneze iar relatia cu Y ar face ca ea sa se simta mai bine , atunci eu trebuie să o părăsesc pentru a o face pe ea fericită.Asta presupune dragostea divină , în care noi ar trebui să dăm fără să așteptăm ceva în schimb.Ceea ce nu putem observa absolut la nimeni.

Poate că eu n-am iubit niciodată , poate că nu am să iubesc niciodată , însă a insista în continuare că noi vrem mai mult persoana/iubita decît satisfacerea propriilor nevoi e absurd. Iubiți-vă!

al vostru
Dani Cojuhari
;]